joi, 24 decembrie 2009

Cliseu?

Cred ca expresia "Toti barbatii sunt dobitoci!" a devenit de-a lungul timpului cliseica. Nicidecum pentru ca ar fi departe de adevar, ci pentru ca este atat de des folosita incat nimeni n-o mai crede. Dar cum exista un sambure de adevar in orice....
In primul rand a ajuns sa fie respinsa pentru ca este extrem de categorica. TOTI! Cum adica toti? Nu exista toti...poate unii, poate marea majoritate, dar nicidecum toti. Si sustin (surprinzator) chestia asta. Sa nu uitam transsexualii!!! Anatomic barbati, altfel...mai putin. Ar fi eronat sa-i jignim in felul asta. Cred ca sunt manifestarea suprema a feminismului. Isi reneaga propria conditie.
Totusi, daca ar fi sa-i consideram barbati doar pe cei in care urla testosteronul afirmatia este mai mult decat valida.
Si pentru ca ar fi masculin din partea mea sa afirm o chestie fara un suport argumentativ voi dezbate putin.
Barbatii care citesc asta sa nu se simta jigniti. Nu e vina voastra, e de la natura.
Hai sa ne gandim la ciclul de viata al unui barbat.
Se naste si el, sta in patut, bla bla..deocamdata nu gandeste deci nu se pune.
Incepe sa vorbeasca, sa rationeze intr-o oarecare masura si sa !!socializeze!!
Intra la gradinita. Tam tam taaaam. Unde la gradinita, evident, cunoaste fete. Prima reactie : "yeaaaak". Girls suck. De ce? Nu se stie, nici macar ei nu stiu. Instinctul lor de viitori dobitoci le spune ca asta trebuie sa faca. Insa, sentimentul asta respingere este de cele mai multe ori insotit de o pasiune nebuna pentru fetita blonda cu ochi albastri din grupa mijlocie care nu pare la fel de scarboasa ca celelalte dar care din motive nebanuite ii starneste reactii mai nasoale (fata de ea) decat fata de celelalte. Sa fie oare un mecanism de aparare? Psihologii ar spune ca da. Aparare fata de ce? Fata de fetita aia mica? Doamne fereste! Fata de sentimentul de respingere! Cum ar putea un barbat, in toata maretia lui sa fie respins?? Cum ar stii el sa se descurce cu toate sentimentele alea?? Imposibil, de neadmis. Veti observa ca acest lucru se mentine pe tot parcursul vietii.
Intra la scoala. Deja taicasu i-a spus de 500 de mii de ori ce barbat s-a facut si cum e el mare si puternic. E suficient de fraier incat sa creada. Evident, se indragosteste de colega de banca, sau de fata de la clasa de alaturi sau de...oricine altcineva. Ii spune chestia asta? NU. Evident ca nu. Cum ar putea sa faca asta? El? Vanatorul sef? NEVER!
De cand intra la scoala lucrurile incep sa se schimbe putin. Mintea incepe incet, incet sa coboare catre alta zona a corpului unde va salaslui pana la finalul vietii, cu precadere in momentele in care respectiva parte a corpului va inceta sa mai functioneze la parametrii optimi.
Ajunge prin clasa a 7-a. Se duce la scoala unde fetele deja arata mult mai apetisant. Sunt in stare insa sa-i spuna vreuneia ceva? Va las sa ghiciti raspunsul. In schimb, noi ca fete, ne confruntam cu o serie interminabila de palme si linii peste fund doar pentru ca incompetenta lor ii impiedica sa-si infrunte soarta ca un barbat. Ce inseamna de fapt chestia asta? "Fii barbat!". Fii las, insensibil, ametit, indecis si lista poate continua. Nu vad de ce as recomanda asta cuiva.
Din clasa a 7-a pana pe la 40, 50 de ani singurul lucru care se schimba este pretul jucariilor cumparate. Sau poate inca ceva, aleg ce fel de dobitoc vor sa fie. Sunt niveluti diferite de mitocanie.
La 40 de ani isi dau seama ca viata lor este trista si ca sunt mai incapabili decat au fost vreodata si mai mult, ca sotia care le-a suportat tampeniile de-a lungul timpului nu mai e buna. Si cauta altceva. Altceva ce? O alta femeie. De preferabil mai tanara si mai frumoasa, al carui IQ poate fii egal cu numarul pe care il poarta la sandalele pe care el i le va cumpara lunar ca multumire pentru partidele de sex pe care le rateaza. Cat de nesigur si de vai steaua ta sa fii incat sa cauti ceva ce nu vei mai avea niciodata in bratele unei pustoaice care nu da 2 bani pe tine ca persoana. Sunt cazuri ffff rare cand chiar merita vreunul mai mult de cei 2 bani.
Si atunci, ma intreb, oare de ce are rost ca noi sa ne chinuim sa va aratam voua ceva? De ce sa va pretuim noi mai mult decat va pretuiti voi?
Toti barbatii sunt dobitoci. Nu e o teorema, e o axioma, o stare de fapt.